Hai să-ncercăm, n-avem nimic a pierde,
Suntem un tot, un adevăr firesc,
Concretul de-l lăsăm să ne dezmierde
Cu tot realul, pururi omenesc.
Trăim în lumea-aceasta, indecentă,
Ce pune viața pe un plan secund,
Ce prin absurdul ei deja-i dementă,
Lipsită de ideea de profund.
Hai să-ncercăm, predefinind extreme,
Să nu ne limităm printr-un cuvânt
Ci să ieșim din haine și dileme,
Pentru o noapte, ca un cuplu sfânt.
Să fim noi doi, în împliniri de vise,
Definitorii clipei de firesc,
Lipsiți de mult gândite compromise
Și împăcați cu rostul omenesc.
Hai să-ncercăm, o noapte, două... zece,
Să fim lipsiți de multele păreri
Ale acelor ce mereu, cu apă rece,
Pun de beții, punctând pe ce-a fost ieri.
Împreunând idei și perspective,
În corolarul clipei de-nzidiri,
Să fim scântei ce-și au, prin foc, motive
De fundament al unei mari iubiri.
Hai să-ncercăm, e drept și omenește
Să fim cinstiți cu ceea ce suntem
Cu gândul ce instinctual pornește
Din oprimări de doruri ce le-avem.
Punând accent pe lipsa de-amănunte,
Punând dorința drept și nobil țel,
Să facem nemuririi pod ori punte
Și să îi fim, în mod real, model.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu